In vara anului 1919 dupa ce se termina primul razboi , odata cu intoarcerea soldatilor acasa se intoarce si Toader Chiriac, barbat plin de viata la varsta de 30 de ani , casatorit cu Marghioala, casatorie binecuvantata cu o fetita Frasina care la acea data avea 4 anisori. Experientele din timpul razboiului il aduc mai aproape de Dumnezeu.

Domnul a gasit in el o inima primitoare de Cuvantul Sau, si prin harul Sau a fost convins de starea lui pacatoasa si de nevoia de un Mantuitor. Boala pe care a suferit-o la condus intr-un spital unde a fost dat in grija unui sanitar adventist, care in momentele de ragaz citea pasaje din Noul Testament. Curios de aceasta noua carte a inceput sa citeasca si el tot mai mult si tot mai mult pana ce adevarul la prins si avea sa nu-l mai lase niciodata in starea in care se afla mai inainte. Ceea ce citeste capata noi sensuri descoperind in Cuvantul Sau comoara de mare pret care urma sa-i imbogateasca viata lui , a familiei sale dar si a localitatii in care locuia , com . Matca.

Bucuria revederii cu cei dragi a fost amplificata de faptul ca si sotia a fost deacord cu noua credinta si inpreuna au inceput sa caute pe acei pocaiti care respectau intreaga Scriptura si serbau ca ziua de odihna ziua saptea a saptamanii – Sambata. In aceste cautari ale lor au fost indrumati spre orasul Tecuci, unde mai erau dupa cum se spunea, cativa sambatari. Intalnirea cu acesti frati a adus un nou curaj lui Toader si Marghioala Chiriac deoarece in sat erau priviti cu suspiciune si vechii prieteni si rudele se departase de ei.

Fratii de la Tecuci au luat legatura cu conducerea bisericii si in toamna anului 1919 Toader si sotia sa Marghioala sunt botezati de catre fratele P. Paulini si St. Demetrescu in biserica Adventista din Tecuci, care la acea data se aduna in casa unui frate, deoarece inca nu avea un locas de inchinare fiind inca doar o grupa de credinciosi.

In Matca noutatea cu familia Chiriac , care se inchinau si serbau Sambata a ajuns pana la urechile preotului, care s-a agitat foarte tare si impreuna cu invatatorul satului s-au legat prin juramint sa starpeasca aceasta “buruiana rea” . In vederea acestui lucru s-au luat toate masurile de rigoare si s-a stabilit o ocazie in care Toader si sotia sa apara in fata preotului si a invatatorului satului pentru a fi interogati de acestia spre a-si marturisi greseala si astfel sa starpeasca noua erezie ce aparuse in sat.

Confruntarea deschisa insa cu preotul satului de abia a fost asteptata de fratele Toader deoarece cu toata indrazneala l-a intrebat pe preot daca “Cartea” (Noul Testament) pe care o cumparase de la sanitarul din spitalul in care fusese internat in timpul razboiului, este buna sau nu. La o asa intrebare si mai ales in fata poporului preotul nu se astepta si vrand -nevrand s-a vazut obligat sa raspunda ca “da ,cartea este buna”. Atat a asteptat fratele Toader deoarece acum avea sustinerea declaratiei preotului si avea autoritatea “Cuvantului” si la orice intrebare ce era pusa raspundea cu “Sta scris”. Cu cat preotul sufla mai tare sa stinga focul cu atat acesta se raspandea si mai tare deoarece fr. Toader nu ceda nici o iota de la ce “sta scris”.

Aceasta controversa a continuat pana ce preotul i-l actioneaza in judecata pe motiv ca a hulit impotriva sfintei cruci atunci cand a declarat ca nu e sfanta si ca este doar un obiect de lemn, ca serbeaza sambata in loc de duminica si ca nu boteaza copii stricand astfel Sfanta Traditie Ortodoxa. Procesul s-a tinut la Tecuci si la Galati si a durat cinci ani, timp in care Toader Chiriac a vandut tot ce a avut inclusiv boii cu care lucra prin sat la oameni pentru a-si castiga bucata de paine, dar tot nu s-a descurajat.

Un moment important care a cantarit in vederea castigarii acestui proces a fost punerea ca martoi a lui D. Radu si D. Chicos ,oameni gospodari din comuna Matca ce au pledat in favoarea lui Toader si pentru noua lui credinta.

Tot cam in acea perioada doi tineri din sat, Lefter Neculai si Dumitrache Radu , zelosi aparatori ai credintei stramosesti au venit la Toader Chiriac pentru a-l convinge de ratacire lui si a se intoarce la credinta Ortodoxa ,la datinile stravechi si la sfintirea duminicii. In urma studiului Scripturii cei doi au fost ei convinsi de adevar si astfel se hotarasc sa se alature lui Toader pentru a serba Sambata ca zi de odihna si inchinare. Acest lucru l-a infuriat pe Sava Lefter care fiind influientat de preotul satului a izgonit de acasa pe Neculai si a incercat sa-l impuste numai ca nu a nimerit tinta. Dumitrache Radu prin statornicia lui , in ciuda tuturor persecutiilor din partea parintilor dar si a socrilor ca le-a facut de rusine neamul, a castigat totusi de partea lui sotia care i-a fost un real sprijin prin acele momente grele. Prin statornicie dar si prin efort continuu au reusit sa convinga si pe fratii lor mai mici astfel ca in jurul anilor 1922 era deja format un grup de 5-7 persoane .

In acea perioada fratele pastor Alexandru Petrescu si apoi fratele Stefan Ouatu au intarit lucrarea lui Dumnezeu pe aceste meleaguri astfel incat in anul 1928 erau deja un numar de 15 membri botezati care apartineau de grupa de la Matca ce incepea sa se infiripe desfasurind serviciile divine in case particulare. Fratrele pastor Neculai Arcalefchi si fratele pastor Grigore Darsoveanu au organizat grupa in comuitate deoarece in jurul anilor 1932-1933 erau deja in jur de 30 de persoane care se adunau la acea data inca la fratele Toader Chiriac , iar imediat dupa aceea intalnirile pentru serviciile divine de cult de vineri seara sau de sambata dimineata au fost tinute la Dumitrache Popa Rarinca si apoi la Ilie Istrate si chiar in case luate cu chirie din sat cum ar fi Ioan Chiriac (Fastaca), Dumitrache Cazamir Dragomir si altii. De fapt in acea perioada adunarile s-au tinut in mai multe locuri, deoarece nu era inca un locas construit special pentru adunare.

Un moment greu a fost scindarea produsa in mijlocul bisericii Adventiste de un asa numit frate de la miscarea de reforma , fratele Ursu care a reusit sa desprinda din mijlocul bisericii cativa frati care puneau sub semnul intrebarii siguranta mantuirii in lumina bisericii Adventiste si forma de organizarea acesteia. Chiar fratii care la inceput au dat piept cu asalturile diavolului in mod direct si care nu cunosteu o alta forma a atacurilor care de aceasta data erau mult mai discrete si mai subtile au fost pentru un timp derutati si de aceea a trebuit sa alerge la studiul Scripturii si a Spiritului Profetic.

Acest incident a zguduit atit de tare comunitatea Matca incat a fost necesara interventia directa a lui Dumnezeu si a fratilor din partea conducerii de la Bucuresti care la sesizarea fratelui pastor Darsoveanu a trimes pe fratele Mihail Manea care cu duhul iubirii , intelepciunii si blindetii a sfatuit ,incurajat si imbarbatat pe frati pentru a ramane statornici in ascultarea de adevar. A fost grea acea perioada cand fiecare trebuia sa stea pentru adevar potrivit propriilor convingeri iar in reorganizarea care a avut loc a fost nevoie ca fiecare persoana sa-si sustina credinta printr-un vot de adeziune luat in fata lui Dumnezeu si a slujitorilor Lui, fratele pastor Darsoveanu si fratele pastor Mihail Manea.

In aceeasi perioada, fratele pastor Constantinescu Luca a sustinut o serie de seminarii evanghelistice in care cu ajutorul unor harti profetice a cartilor Daniel si Apocalipsa a intarit credinta fratilor si surorilor in adevarurile Scripturii si in siguranta fagaduintelor lui Dumnezeu si a revenirii Domnului Hristos pe norii cerului.
Tot atunci sub indrumarea sa s-au pus temeliile primei case de rugaciune, pe terenul fratelui Andrei Istrate, teren donat de Dumitrache Istrate tatal lui Andrei, casa de rugaciune de dimensiuni relativ mici, dar incapatoare pentru numarul de credinciosi de atunci, 6×9, dar care niciodata nu a fost terminata deoarece a venit cel de a-l doilea razboi mondial si in anul 1942 sub decretul lui Antonescu , Biserica Adventista a fost scoasa in ilegalitate.

Datorita efectelor acestui decret adunarile publice au fost suspendate iar casele de rugaciune au fost inchise. In iarna din 1942 – 1943 cei care refuzau pe motive de credinta sa iasa la munca silnica in zilele de sambata au fost trimisi din post in post la tribunalul din Galati fiind condamnati la 6 luni inchisoare. Printre acestea au fost T. Chiriac, D. Radu, G. Radu, N. Danila, N. Lefter, iar mai tarziu au fost condamnati si D. D. Radu si P. Chiriac dar acestia nu au stat decat doua saptamani inchisi. In acesti ani grei comunitatea adventista din Tecuci si din Matca a fost condusa de Dumnezeu prin slujitorul Sau fratele pastor Dantos Ioan care din cauza unei boli necrutatoare a trecut la odihna si a fost inmormantat pe data de 1 mai 1945.

Dupa 23 august 1944 dupa terminarea razboiului biserica s-a reorganizat . Fratele pastor Ionescu Grajdinoiu aduna pe toti membrii bisericii si pe cei care din cauza persecutiei si a razboiului s-au lasat de credinta si le cere tuturor sa semneze un angajament de adeziune la principiile Legii lui Dumnezeu si a Bisericii Sale , astfel ca in urma adunarilor de evanghelizare din anul 1946 tinute de fratii pastori I. Badescu, M. Khelchea, P. Olteanu s-au convertit la adevar un numar de 11 persoane printre care amintim pe Eugenia Rarinca (Tofan) si sora ei Maria , Sultana Istrate, Lenuta Miron (Jalba), Dumitrache si Costache Istrate si Dumitrache Flutur.

Chiar de la inceputul anului 1948, din ianuarie, simpatizeaza cu miscarea adventista doi studenti si un elev in ultimul an de liceu, Jean Malureanu, Costica Flutur si Haralambie Chicos, cel din urma urmand sa organizeze primul cor in comunitatea Matca. Impreuna cu alti tineri pe data de 18 sept 1948 sunt botezati de fratele pastor Stefan Ouatu in apa raului Siret. Cu aceasta ocazie sunt botezati Ionica Radu, Vasile Tofan, D. Istrate, Ionita Filimon, Haralambie Rarinca si Tasica Chiriac.

In anul 1949 s-a organizat la Focsani o serie de cursuri de dirijori sustinut de fiul fratelui Ouatu , Stefan Ouatu curs la care au participat si cei din comunitate Matca , urmand ca programele muzicale din comunitate sa ia un nou avant, dat fiind si cumpararea unui instrument muzical care sa le fie de folos celor de la cor, un harmoniu Programele muzicale sustinute in comunitatile invecinate, Grivita ,Tecuci, Ciorasti precum si in localitate motiveaza si alti tineri sa primeasca mesajul advent asa ca de la un numar de 40 de membri ce numara comunitatea in 1946 acum dupa 5 ani se ajunsese la un numar de aproape de 100 de membrii.

Domnul a sprijinit aceasta lucrare si prin venirea fratelui pastor Fuica Caraivan s-a dat un nou imbold lucrarii muzicale deoarece prin ea multi tineri au fost motivati pentru misiune. Ocaziile de colportaj erau asociate cu cele de pregatire muzicala in care fratele Haralambie Chicos a avut un rol deosebit pentru pregatirea si sustinerea lor. Fratele Costica Radu se distinge ca un bun organist care slujeste pe Dumnezeu cu darul sau pana in anul 1977-1978 cand se disting alti doi tineri Jan Vasilache si Rica Dragomir. Acest avant a fost dat si de hotararea ce a fost luata tot in acel an de a continua si a termina lucrarile la vechiul locas de inchinare, ce de mai bine de 10 ani statea in paragina. A fost reinoita constructia si s-au pus geamurile astfel ca in toamna anului 1949 s-au mutat in noua cladire chiar daca nu era cu totul gata. In 1950 se inaugureaza prima comunitate in Matca.

Bucuria inaugurarii nu a fost de lunga durata deoarece in anul 1951 mai multi tineri sunt luati in armata si datorita faptului ca au ramas credinciosi lui Dumnezeu, unii dintre ei au fost condamnati la inchisoare grea. Dintre fratii Ghita Tofan, Haralambie Rarinca, Haralambie Chicos, Stefanache Dragomir, Costica Radu, Gica Radu, Petru Chiriac, Ion Radu, Dumitrache Flutur amintim ca Ion Radu a fost condamnat la 3 ani, Costica Radu si Stefanache Dragomir la 8 ani iar Haralambie Chicos la 10 ani inchisoare.

In acea perioada un numar mare de copii ai lui Dumnezeu din intreaga tara au fost condamnati la inchisoare pentru statornicia cu care au ascultat de Cuvantul Sau. Pot fi amintite mai multe nume dintre care Artimon, Neacsu, Vasile Lupu, Danila, Delicote, Vulvara au suferit pedepse grele pentru statornicia lor. Comunitatea Matca s-a rugat pentru acesti tineri si ei au fost invredniciti cu har din partea lui Dumnezeu pentru a rezista.

Biserica a crescut tot mai mult si in timpul fratelui pastor P. Marinica se ajunge la un numar de 200 de membri, pintre ei fiind si Vasile Pohrib si fratele lui Costica cu familiile lor imbogatind comunitatea cu un numar de 30 de suflete. In 1953-1954 vine la credinta si Lupu Ion ,Nastase, Neculai impreuna cu familiile lor. Tot in aceasta perioada vine si D.Popa cu familia lui, si Ion Iacob iar mai tarziu Andrei Dragomir si familia lui .Fratele P. Marinica a pastorit comunitatea Matca pana in anul 1967 fiind inlocuit de noul pastor Delicote Nicolae.

In 1962-1964 desi erau presiuni mari din partea autoritatilor in vederea trimiterii copiilor la scoala si in zi de sambata si suspendarea scolii de sabat de la comunitate, totusi in comunitatea Matca copii s-au adunat in fiecare sabat in programele special destinate lor.

In aceasi perioada s-a construit un balcon pentru corul comunitatii pentru marirea spatiului deoarece incepea ca comunitatea sa devina neincapatoare si s-a modificat acoperisul facandu-se unul cu bolta. Aceasta a dus la nemultumirea autoritatilor care au venit si au sistat lucrarile pana a doua zi cand urma sa vina si fratele pastor pentru a constata situatia si a incheia un proces verbal de sistare a lucrarilor.In acea perioada erau prezbiteri fratele I. Chiriac, H. Chicos, care au analizat situatia si au hotarit ca pana a doua zi sa termine tot ce se poate termina , deoarece asa era cum e mai rau deoarece plafonul vechi fusese demolat iar cel nou nu era gata. Fratii s-au apucat cu mult elan de lucru si toata noapte s-a lucrat la terminarea pe cat posibil a lucrarilor. Surorile au scos molozul si bucatile de lemn s-a facut curatenie, s-a sters praful , s-au asezat scaunele si a doua zi pe la ora 9 , pe cand surorile asezau ultimile scaune vine si fratele pastor insotit de autoritati pentru a sigila lucrarea si totul sa ramana la acel stadiu. Spre surprinderea dar si spre regretul lor nimic nu mai semana cu ceea ce fusese cu o seara inainte ; regretau acum autoritatile ca nu sigilase lucrarea cu o seara inainte. Prin acest act de curaj si sacrificiu fratii au inceput sa se pregateasca pentru ceea ce urma sa se intample la Matca ulterior.

In vara anului 1967 fratele pastor Marinica Petre este mutat in alt district si vine pastorul Nicolae Delicote, un barbat consacrat lucrarii, linistit la vorbire dar cu multa intelepciune si tact. Cu pastorul nou venit s-a discutat problema aglomeratiei in sala, dar el nu s-a grabit sa se pronunte, avand ca obiectiv o viata spirituala linistita, fiind multumit cu ceea ce se putea. Dinsul fiind inchis pentru credinta in timpul armatei , la 20 de ani de la liberere, in august 1972 a convocat prima intilnire a fostilor detinuti pe motiv de constiinta. Au venit circa 34 de frati din toata tara sa se revada dupa 20 de ani si sa laude pe Domnul pentru calauzirea si ocrotirea Lui . Au fost momente emotionante, comunitatea ia primit cu multa caldura, iar a doua zi s-a organizat o iesire in natura unde oaspetii au fost serviti cu pepeni din belsug.
Din acel august a devenit ceva traditional ca in fiecare an ,la 23 august, sa avem musafiri din toata tara, frati si surori care s-au apropiat tot mai mult unii de altii. Dar cum la inceput bucuria era doar in Domnul , mai tirziu devine ceva obisnuit si banal, lucru ce face ca in citiva ani sa dispara aceasta sarbatoare la Matca.

Tot in timpul fratelui Delicote s-a convenit cu vecinul nostru, fratele Andrei Istrate si s-a cumparat grajdul din spatele adunarii si terenul adiacent, unde s-au amenajat doua camere ( pentru copii si comitet) caci comunitatea nu avea o alta sala in afara de cea de cult.

In 1975 fratele Delicote este ales consilier la Uniune si pleaca de la noi fiind inlocuit de fratele Gheorghe Piturlea, om energic, cu ravna pentru Domnul. Desi in pragul pensionarii pregateste comunitatea din punct de vedere spiritual dar si indeamna ca sa se faca cereri pentru aprobarea extinderii localului. Sala devenise tot mai neincapatoare, iar fratele pastor, care avea experienta in construirea caselor de rugaciune, ne ajuta sa facem cereri in toate directiile. Asa s-au facut cereri la Judet, la Uniune, la Departamentul Cultelor, la Primul ministru, la Comitetul Central si la doamna Elena Ceausescu, fapt ce a sesizat intreaga ierarhie cu cazul nostru, determinandu-i sa vina la fata locului sa constate nevoia de extindere sau de reconstructie. Desi fiecare cerere era insotita de sute de semnaturi , organele de stat nu se grabeau sa dea aprobarile necesare constuiri. Atunci in secret cu fratele Piturlea Gheorghe si cu comitetul s-au facut planuri pentru extinderea constructiei in mod ilegal. Dupa ce s-au au fost adunati banii necesari si s-au adunat materialele necesare si in timp ce primarul era in concediu s-a inceput constructia pe data de 10 august 1979 prin executarea sapaturilor de fundatie in jurul vechii cladiri pe dimensiune de 10pe 20 ,urmand ca sala sa aiba etaj si balcon.

Fratii au lucrat cu inima deoarece in 2 zile s-a turnat fundatia iar dupa aceea s-a inceput zidirea, iar lucrarea a continuat repede ,fratii venind la lucru discret pentru nu a sesiza conducerea comunei. Cand sa ajuns la inaltimea de 3 m fierul beton de la stalpii de beton se vedeau de la inaltimea caselor, s-au sesizat oranele locale agitati fiind de polotie au venit la fata locului impreuna cu militia si au sistat lucrarea pe data de 17 august 1979, confiscandu-se si materialele de constructie pentru a nu se mai putea continua lucrarile. Unii din frati au fost amendati iar biserica a fost data in judecata deoarece s-a lucrat fara autorizatie. Procesul s-a tinut la Tecuci ,din partea bisericii nu a fost nimeni pentru a apara cauza , asa ca rezultatul a fost hotararea de demolare a construstiei si amenda cu suma de 30.000 lei suma imensa la acea data.

Conferintei i s-a cerut sa demita comitetul comunitatii iar lui fratele Piturlea sa i se ridice legitimatia de pastor, lucru care de altfel s-a facut, chiar daca ne-a fost dat dreptul la recurs , acesta sustinut la Galati nu a adus nici o schimbare, chiar daca ca avocat a fost prezent fratele Timis Alexandru. Amenda a fost platita, comitetul a fost destituit dar cu privire la demolare nu am fost deacord in ciuda amenintarilor locale ca vor veni cu un buldozer pentru a darama tot.

Aceasta stare de lucrui a durat pana in 1981 cand din partea organelor judetiene si comunale am primit o autorizatie de constructie , in urma presiunilor pe plan international legate de drepturile omului de a se inchina potrivit propriilor convingeri religioase.Aceasta autorizatie de constructie avea valabilitate un an de zile incepand din octombrie. Fratele Dima Viorel insufletit de Duhul lui Dumnezeu gandeste ca e mai bine sa se darame veche constructie si cu orice efort sa inceapa o noua constructie in ciuda iernii care incepea si a sfaturilor de consolidare a constructiei existente venite din partea conferintei prin fratele Coltuneac. Hotararea fiind luata ,adunarea a trebuit sa fie mutata intr-un cort in care erau amenajate 2 sobe de caramida care au incalzit acel cort in toata iarna 1981-1982, cortul fiind ridicat pe scanduri pe un teren inchiriat de la un vecin.

Lucrare a inceput prin demolarea a tot ce era construi mai inainte inclusiv vechea cladire ce fusese construita in 1949 si inaugurata in 1950, iar terenul a fost curatat de materialele ramase si s-au inceput sapaturile pentru noua cladire. Lucrarea a fost proiectata de fratele arhitect Petrescu si impreuna cu fratele Dima Viorel au condus un santier pe care lucrau in fiecare zi aproximativ 200 de frati si surori. Lucrarea a inceput la jumatastea lunii noiembrie iar la 25 dec. se toarna prima placa la holul de intrare. Intreaga comunitate era impartita pe profiluri de lucrare , avaand fiecare cate un responsabil de lucrare . La ferul beton a raspuns de lucrare fratele Ghita Tofan, la betoane cofragii, fratele Haralambie Chicos iar la zidarie fratele Haralambie Rarinca. Lucru mergea repede si bine , iar Domnul ne-a dat iarna aceea o vreme mai blanda asa ca s-a lucrat toata iarna zilnic. In luna februarie s-a turnat placa la sala mare de cult ; aceasta lucrare a fost asigurata din punct de vedere termic cu aproximativ 20 de sobe ce erau amplasate sub placa astfel incat nu a fost nici un fel de probleme din cauza frigului. Pe 28 martie lucrarea era ajunsa sus la placa si grinzile de la acoperis.

In aceasta zi frumoasa de primavara la Matca a sosit fratele Presedinte al Diviziunii Euro-Africa fratele Ludischert insotit de fratii D. Popa, N. Dumitrescu, N. Popescu, care in mod onorific toarna fiecare cate o galeata de beton la grinzile de sus de beton , semn al bucuriei si a harului ce-l avem pentru a cladi o asa constructie. Fratele Lludeeee ne spune ca va fi cea mai mare constructie din Europa. In predica sa din cort el subliniaza faptul ca pentru un Dumnezeu asa de mare se cade sa facem un locas maret. In vara anului 1982 s-a terminat de turnat partea de beton si s-a trecut la zidirea golurilor dintre stalpi. In iarna lui 1983 nu s-a lucrat prea mult dar spre primavara s-a terminat exteriorul si interiorul a fost captusit cu lemn de paltin si stejar. Pe 4 februarie a anului 1984 a fost inaugurata noua constructie ocazie ,la care au participat fratietatea din intreaga tara, cladirea fiind arhiplina ,iar intrarea in sala s-a facut pe baza de invitatii atat pentru localnici cat si pentru straini. In anul 1989 comunitatea este vizitata pe data de 5 mai de fratele Wilson , Presedintele Conferintei Generale.

Intr-un stat comunist a fost o minune sa poti sa construiesti un asa edificiu spre onoarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost si este cel care a ajutat la construirea unei astfel de cladiri; aceasta este peste asteptarile noastre. La Dumnezeu este totul cu putinta.intrebarea este “vom intelege noi oare acest har care ni s-a dat si ca in acelasi timp exista o responsabilitate pe masura harului primit”?

In anul 1986 Fratele Hutanu Teodor este noul pastor a comunitatii Matca si pe langa viziunea de a continua si dezvolta lucrarea de educare a comunitatii pe plan spiritual dezvolta o strategie de consolidare si inaintare a evangheliei pe aceste meleaguri prin organizarea comunitatii Matca in grupe de studiu, rugaciune dar si de misiune si implica aceste grupe in construirea de case de rugaciune pentru comunitatile din jur.

Astfel in 1 septembrie 1990 comunitatea Matca a fost impartita in sapte grupe principale, grupe in care erau reunite cam zece familii si astfel sub calauza Bunului Dumnezeu dar si prin munca si efortul acestor frati si sub supravegherea fratelui Hutanu Teodor si ulterior a fratelui Ciobau Vasile se construiesc in tot atatea locuri noi case de rugaciune: La Gohor, la Tepu, la Valea-Marului, la Malureni, la Priponesti, la Ungureni si la Barcea. Din partea conferintei s-a primit ajutor cat s-a putut, dar prin harul lui Dumnezeu iata ca in aceste cladiri acum se aduna si se inchina membrii Bisericii noastre. In anul 1990 fratele Hutanu este hirotonisit ca pastor in comunitatea Matca iar in 1991 este chemat sa lucreze ca secretar la Conferinta Moldova. Fratele Ciobanu Vasile preia districtul Matca urmand ca sa fie Hirotonisit ca pastor in anul 1993. Nu dupa mult timp dansul este chemat de Dumnezeu sa slujeasca ca trezorier in cadrul Conferintei Moldova iar la Matca soseste fratele pastor Profir Eugen care prin harul lui Dumnezeu planuieste impreuna cu comitetul comunitatii si hotaraste construirea celei de a doua comunitati in localitatea Matca. Cu mult efort si sacrificiu aceasta noua cladire este terminata iar pe data de 21 februarie 1998 se tin pentru prima data serviciile divine in noua comunitate si in acelasi timp au loc si alegerile in aceasta biserica. Pe data de 28 febrarie are loc inaugurarea ei.

Acesta este trecutul. Sa vedem ce ne rezerva viitorul cu noile lui provocari.